Din cuprinsul articolului
Fiecare țară din lume se va confrunta cu o creștere a ratei diabetului zaharat în următorii 30 de ani fără acțiune, potrivit unui nou studiu global.
În prezent, în lume există 529 de milioane de persoane cu diabet zaharat, a constatat studiul condus de cercetătorii de la Institutul de Valori și Evaluare a Sănătății de la Universitatea din Washington. Ei au estimat că acest lucru se va dubla cu mult până la aproximativ 1,3 miliarde de oameni până în 2050, relatează Reuters.
Majoritatea cazurilor sunt diabet de tip 2, forma bolii care este legată de obezitate și care poate fi prevenită în mare măsură, au spus cercetătorii.
Creșterea prevalenței la nivel global nu este uniformă: unele țări și regiuni sunt deosebit de grav afectate. De exemplu, se așteaptă ca ratele de prevalență să atingă 16,8% în Africa de Nord și Orientul Mijlociu și 11,3% în America Latină și Caraibe până în 2050, comparativ cu aproximativ 9,8% la nivel global. În prezent, prevalența este de 6,1%. Dar fiecare țară va fi afectată, au spus cercetătorii.
Rata rapidă cu care diabetul crește nu este doar alarmantă, ci și provocatoare pentru fiecare sistem de sănătate din lume
„Rata rapidă cu care diabetul crește nu este doar alarmantă, ci și provocatoare pentru fiecare sistem de sănătate din lume”, a spus Liane Ong, autorul principal al lucrării, subliniind că afecțiunea este legată de o serie de alte afecțiuni cardiace, cum ar fi ca boli de inima si accident vascular cerebral.
Numărul tot mai mare de persoane cu diabet zaharat este determinat în parte de creșterea obezității și în parte de schimbările demografice: prevalența este mai mare în rândul adulților în vârstă, arată studiul. Datele din 204 de țări nu iau în considerare impactul pandemiei de COVID-19, deoarece aceste cifre nu erau încă disponibile, au spus cercetătorii.
Studiul, finanțat de Fundația Bill și Melinda Gates, face parte dintr-o serie mai largă de cercetări despre diabet și a fost publicat, joi, în jurnalul medical The Lancet.
Cercetarea solicită strategii de atenuare mai eficiente și o conștientizare a inegalității, deoarece majoritatea pacienților cu diabet care trăiesc în țări cu venituri mici și medii nu pot avea acces la un tratament adecvat.
