Din cuprinsul articolului
Ce înseamnă o boală arterială periferică? Care sunt semnele și simptomele acesteia? Ce tratament se poate aplica? Dr. Ionuț Bogdan Munteanuatrage atenția că o astfel de afecțiune se poate complica ușor, dar și că nu orice arteră înfundată, de la nivelul membrelor inferioare, duce la amputare, așa cum multor bolnavi le este teamă.
Medicul primar chirurgie cardiovasculară, dr. Ionuț Bogdan Munteanu, a explicat, în exclusivitate pentru Adevărul, ce este boala arterială periferică?
„Definiția rigidă medicală spune că boala arterială periferică reprezintă stenozarea sau ocluzarea arterelor de la nivelul membrelor superioare sau inferioare, deci în periferie. Țesuturile care se află sub nivelul ocluziei suferă prin lipsa aportului sangvin, a oxigenului care este transportat de sânge. De exemplu, când pe un râu pui un baraj, satul din aval nu mai are apă. Ceva asemănător se întâmplă și în această boală. Boala arterială periferică apare prin depunerea de colesterol pe vasele de sânge. Se depune la anumite grupe de risc. La acești pacienți, la un moment dat va închide acel vas, iar sângele nu mai poate trece. Acest proces are loc în timp, organismul reacționează creând o circulație colaterală, astfel încât nu se pune problema unei complicații severe de la început. Însă putem spune că în stadiul 1 se află orice om cu vârsta de peste 50 de ani pentru că are depuneri de colesterol. Stadiul 2 înseamnă apariția simptomatologiei, iar stadiul 4 este stadiul complicațiilor severe. În fiecare stadiu există metode de profilaxie și de tratament. Așadar, prin definiție, nu se ajunge neapărat la amputarea picioarelor”, explică dr. Ionuț Bogdan Munteanu.
Medic chirurg: Chiar și o pedichiură prost făcută poate declanșa probleme grave
Este o boală cardiovasculară?
„Da, este o boală cardiovasculară – avem artere la inimă, la creier. Peste tot se depun plăci de aterom. Boala arterială periferică se referă în principal la membrele inferioare, deci la picioare, dar există și la nivelul membrelor superioare depuneri pe arterele care duc spre mâini. Apar dureri pe braț, dureri digitale. Există cazuri în care o arteră este complet astupată și simptomatologia aproape că nu este băgată în seamă”, mai spune specialistul.
Colesterolul, principalul dușman
„Da și nu. La un pacient cu boală arterială, excesul de alcool dăunează sever pentru că produce deshidratare, iar pe niște artere care sunt oricum îngustate se pot forma cheaguri, care acutizează o suferință. Dar diabetul zaharat, da, categoric. Fumatul, sigur. Și, bineînțeles, un metabolism alterat al grăsimilor, lipidelor. Nu mă refer doar la colesterol, există și alte grăsimi – trigliceridele. Nu trebuie neapărat să mâncăm gras pentru a avea acest metabolism. Sunt pacienți care mănâncă exclusiv vegetarian și au această boală cu depuneri de plăci. Sunt mecanisme metabolice care, de exemplu, transformă pâinea în colesterol. De aceea, alimentația bogată în amidon, în zaharuri este mult mai nocivă decât una echilibrată. Peste toate există și un factor genetic, sunt familii întregi care transmit această mutație de la o generație la alta”, mai spune medicul chirurg.
Ce înseamnă un colesterol mare?
„Colesterolul total are o limită maximă de 200–220 mg/dl. Însă, un pacient care are o determinare patologică a acestui colesterol – hipertensiune arterială, boala arterială periferică și alte tipuri de patologii vasculare – ar trebui să aibă colesterolul total la un maxim de 120. Există cele două fracțiuni de colesterol: HDL, colesterolul „bun”, protector, care trebuie să fie mare (peste 60), și colesterolul care se depune, LDL, care trebuie să fie la 70 sau mai mic, pentru că el este cel nociv”, mai spune medicul.
Ce ne puteți spune despre consecințele diabetului în cazul bolilor arteriale periferice?
„Există două forme de diabet zaharat: insulino-necesitant și non-insulino-necesitant. Un diabet dezechilibrat va duce la un deznodământ nefast pentru artere. Hemoglobina glicozilată este cumva un indicator clar al vechimii și al dezechilibrării acestui diabet. Normal, trebuie să fie în jur de 6%, chiar la pacientul diabetic. Avem pacienți care vin cu 9 sau 10%, care înseamnă ceva rău. Diabetul provoacă modificări diferite de placă de aterom în structura arterelor, dar picior cu arteriopatie întâlnim cam la 40% din pacienții cu diabet”, spune specialistul.
Ați întâlnit pacienți care, deși nu au diabet, nu au colesterol mare, care nu fumează, ci au o viață totuși sănătoasă, să dezvolte acest tip de boală?
„Sunt cazuri rarisime. O anamneză precisă găsește ceva în trecutul acelui pacient. Poate a fost fumător în urmă cu 20 de ani, deci probabil există niște modificări. Sau poate a fost expus la niște noxe profesionale, că a lucrat într-un mediu toxic. Sau a avut o altă suferință, de exemplu o boală oncologică, și a urmat niște tratamente care au modificat pereții arteriali. Marea problemă este fumatul: nu rărirea, ci doar oprirea lui poate pune frâu bolii, o încetinește din evoluție. Noi, chirurgii vasculari, nu tratăm boala, ci piciorul, evitându-i amputația. Dar boala va evolua, pentru că noi lăsăm arterele pe loc și doar curățăm în jur sau facem niște racorduri astfel încât sângele să poată circula spre organele cărora le lipsește”, explică doctorul.
Încă o afecțiune pe lista tinerilor
„Simptomul definitoriu este claudicația (este preluat din medicina veterinară, făcând referire la șchiopătatul calului): o persoană merge pe drum drept, cu mersul normal și, la un moment dat, apare o durere care îl face să se oprească. Noi întrebăm câți metri poate merge. Sunt pacienți care spun că pot merge chiar și un kilometru. Durerea nu este doar în gambă. Dacă este în gambă, ne orientează asupra sediului ocluziei. Când te doare gamba, undeva la nivelul coapsei, artera femurală este închisă. Sunt și pacienți care au dureri de coapsă sau chiar de mușchi gluteali și atunci știm că arterele din abdomen sunt astupate.
Examenul clinic te orientează asupra a ceea ce ai de făcut pentru a salva piciorul acelui pacient. În anumite afecțiuni ale măduvei spinării, în zona distală, spre vertebrele lombosacrate, există această claudicație neurogenă. Pacientul descrie exact simptomele pe care le-am menționat. În situații mai avansate, dacă ignorăm această claudicație, apare durerea de repaus și sunt niște simptome greu de dus. Pacienții nu dorm ore întregi.
Erau cazuri în care adormeau în picioare din cauza durerii. Durerea te face să duci piciorul la marginea patului pentru a acționa gravitația asupra sângelui. Unii pacienți au picioarele reci, de o colorație roșie-albăstruie, și poate nu au dormit bine de două-trei săptămâni. În cazul pacienților diabetici, este și o capcană. Instalarea neuropatiei face ca acești pacienți să nu mai simtă durerea.
Ei spun că merg 500 de metri, iar tu le faci investigații și descoperi că au o boală extrem de avansată. Chiar și o pedichiură prost făcută, care duce la infecție, poate declanșa probleme grave. Din păcate, în secolul XXI, 50% din pacienți încă ajung în stadiul final, cel de gangrenă. Sunt mulți factori de risc pe care nu îi cunoaștem. De exemplu, stresul este un factor de risc, dar cum acționează și ce face este greu de spus. Dar stresul poate duce la bulimie, la fumatul excesiv și așa mai departe”, conchide medicul pentru sursa citată.
