Probabil nu există gospodină din România care să nu fi avut în casă cartea de bucate a Sandei Marin. O vreme a circulat zvonul că Sanda Marin ar fi pseudonimul unui… domn.
Mitul a fost desființat de fina celebrei autoare, care spune că numele adevărat al acestei misterioase doamne a fost Cecilia Maria Simionescu (Zapan, după căsătorie), născută la Iași în anul 1900, într-o familie de intelectuali. Tatăl, profesor universitar, geograf, naturalist și paleontolog, a trimis-o pe tânăra Cecilia să studieze pianul la Paris. Vorbea fluent germana, franceza și engleza și era pasionată de gastronomie. A scris Carte de bucate, pe de o parte fiindcă era nemulţumită de volumele culinare existente pe piață la vremea respectivă și, pe de alta, din dorința de a arăta lumii că și pentru gătit e necesar să manifești o vocație, potrivit Historia.ro
De teamă că volumul său nu o să fie popular, nu a semnat cu numele real, preferând un pseudonim – Sanda Marin. Numele a rămas sinonim cu gătitul pentru toți românii. Cartea conținea 10.000 de rețete culinare din bucătăria românească și universală la prima ediție, în 1936, la Editura Cartea Românească (unde director era chiar tatăl său).
Mai jos aveți celebra ei rețetă de cozonac pufos, ideală pentru a vă impresiona invitații de Paști.
Ingrediente:
- 1 kg făină bună (000)
- 7 gălbenuşuri
- 4 albuşuri
- 1 ceaşcă mare zahăr
- 1 pachet şi mai bine de unt (cca 250 g)
- 2 linguri ulei
- 1 lingură rom
- 50 g drojdie
- 1 lingură esență de vanilie sau 2-3 plicuri zahăr vanilat (dupa gust)
Pentru umplutură:
- stafide, nuci, rahat, cacao
- 1 linguriţă rasă de sare
- 0,5 litri lapte de 3,5% grăsime (sau mai mult, dacă trebuie)
Cozonacii se prepară într-o încăpere cât se poate de caldă, chiar foarte caldă. Se desface drojdia într-un pahar de lapte călduț și o linguriță de zahăr și se lasă să se trezească. Într-un castron se opăresc 3 linguri de făină cu 1 pahar de lapte clocotit şi se amestecă bine, să nu facă cocoloaşe.
Când s-a răcit se amestecă cu drojdia și se frământă compoziția temeinic. Se presară cu făină și se lasă deoparte să crească, într-un loc cald.
Gălbenuşurile se freacă cu sare mai întâi, apoi cu zahăr, turnat puţin câte puţin, până iese o cremă spumoasă. Albuşurile se bat spumă, tare. Untul se pune la topit.
După ce a crescut aluatul, se frământă cu făina rămasă, gălbenuşurile, 1 pahar lapte călduţ şi albuşurile, timp de o jumătate de oră.
Când aluatul s-a conturat, se adaugă la frământat uleiul, zahărul vanilat sau esența şi, puţin câte puţin, untul topit. Dacă aluatul e prea tare, se mai pune lapte călduţ, să-l înmoaie.
Se lasă aluatul să dospească 2-3 ore, la căldură uscată şi sănătoasă. Se ung tăvile de cozonac cu unt. Se unge şi mâna cu unt şi se rup bucăţi de aluat (cât să umple o jumătate de tavă). Se alungesc, întind, se adaugă umplutura (ce doriți), se rulează și se împletesc, iar în final se pun în forme.
Se mai lasă să crească o jumătate de oră, se ung cu ou şi se presară cozonacii cu nuci, mac, sau ce doriți. Se dau la cuptor la foc potrivit, cam 1 oră.