Din cuprinsul articolului
Sărbătorile Pascale se apropie cu pași repezi. Astăzi creștinii sărbătoresc Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, o zi importantă pentru rugăciune și post. În aceaste zile din săptămână, Sfânta Biserică oficializează slujbe speciale și deniile.
În Miercurea Mare, tradiția creștină recomandă post, rugăciune și spovedanie, deoarece este o perioadă de pregătire spirituală pentru Paște.
Miercurea Mare, tradiţii şi obiceiuri
Din cele mai vechi timpuri, oamenii țin cont de obiceiurile din această ultimă săptămână de dinaintea Paștelui. Unele lucruri sunt interzise cu desăvârșire. În caz contrar, oamenii cred că ceva rău li se va întâmpla. În Miercurea Mare, se pomenește femeia cea păcătoasă, care l-a uns cu mir cu Domnul.
Săptămâna Mare se continuă cu Joia Mare, ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile merg la biserică și împart colăci de post, vin, miere și fructe.
După cum spun tradițiile din Săptămâna Mare, Miercurea Săptămânii Sfintelor Patimi este este ultima zi în care se mai pot face treburi casnice. Astăzi, mai este permis doar să se spele rufe şi să se calce, dar şi treburile câmpeneşti. După această zi, bărbații își ajută nevestele la treburile gospodărești, conform crestinortodox.ro.
Cea mai puternică rugăciune din Miercurea Mare
Pentru Miercurea Mare trebuie să rostești o rugăciune. Aceasta este dedicată Mântuitorului Iisus Hristos, dar este menită și pentru a-ți ierta păcatele.
„Preaputernice și iubitul meu Doamne! Îmi aduc aminte că Te-ai născut om din Sfânta Fecioară în peșteră și că Te-ai vândut cu treizeci de arginți de ucenicul Tău cel viclean, pentru ca să ne răscumperi pe noi păcătoșii din mâinile celui rău.
Pentru acesta, Te rog să Te milostivești asupra mea păcătosul și să mă răscumperi pe mine vânzătorul și în toate zilele, ucigașul. Și aceasta să o faci, te rog, pentru ca să cinstesc Nașterea Ta cea Sfântă și să mă închin Dumnezeirii Tale.
Dă-mi Doamne iertare păcatelor mele cele multe și puterea să stau împotriva relelor trupului și ale sufletului meu. Primește această mică a mea rugăciune și smerita mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc, pentru că Te-am mâhnit peste măsură.
Încă mă aduc pe mine Ție, și de voia mea mă dau în mâinile Tale, pentru ca să mă pedepsești precum mi se cade și să mă tămăduiești cu ierburi amare ca un doctor bun precum vei vrea; pentru că altul nu poate să mă vindece, fără numai Tu, Dumnezeul meu și Ziditorul meu.
La Tine, drept aceea, am toată nădejdea mea crezând că, precum ai primit să te vinzi pentru mine, așa îmi vei dărui și acum mila Ta, să mă răscumperi din veșnica muncă și să mă așezi întru Împărăția Ta.
Nu te depărta de la mine, carele sunt mai rău vânzător decât Iuda; nu mă lăsa să am în inima mea cugetele cele deșarte ale păcatului; nu mă slobozi să Te îmbrățișez și să Te sărut cu sărutare vicleană și cu buze spurcate, nici să-Ți zic: «Bucură-Te, Învățătorule», cu gura mea cea spurcată, nici să Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele fărădelege, nici să te batjocoresc cu gândurile mele rele, precum făceau vrăjmașii Tăi, pe vremea patimilor Tale; Ci ca femeia cea păcătoasă, să Te spăl, nu cu mir, ci cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc să aud și eu din gura Ta cea dulce: Iertate îți sunt păcatele! Amin!”
