Răceala este o viroză cauzată cel mai adesea de infecţia cu rinovirusuri care se vindecă prin eforturile proprii ale sistemului imunitar al organismului, și nu a fost creat încă un medicament care să o trateze.
Două studii de referinţă, care au investigat genetica unuia dintre virusurile ce provoacă răceala, au arătat de ce este atât de dificil să se obţină un medicament care să vindece boala.
În cadrul studiilor, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Wisconsin – Madison au construit un model tridimensional al rinovirusului C, mai exact al capsidei (învelişul proteic) al acestui virus care, până în 2006, era necunoscut cercetătorilor.
Rinovirusul C ar fi implicat, se crede, în cca. jumătate dintre cazurile de răceli la copii şi reprezintă un factor care poate complica grav anumite afecţiuni respiratorii precum astmul.
Împreună cu rinovirusurile A şo B, acest nou virus, recent descoperit, este implicat în apariţia a milioane de cazuri de îmbolnăviri în fiecare an, al căror cost este estimat, doar pentru SUA, la 40 de miliarde de dolari anual.
Spre deosebire de rinovirusurile A şi B, uşor de crescut şi de studiat în laborator, rinoviorusul C este dificil de cultivat şi a trecut neobservat până în anul 2006, când metode mai avansate de secveneţeire a genomului şi alte tehnici de cercetare genetică au dezvăluit faptul că virusul infecta de multă vreme celulele umane, alături de virusurile A şi B, mai uşor de observat.
Studiile au arătat că învelişul proteic al rinovirusului C este diferit de cel al altor tulpini de virusuri ale răcelii, ceea ce explică majoritatea eşecurilor înregistrate în încercările de găsi un medicament eficace împotriva răcelii. Medicamentele antivirale acţionează ataşându-se de învelişul particulei virale şi modificând anumite caracterstici ale suprafeţei acestuia, iar pentru a fi eficiente, trebuie să se potrivească perfect unor particularităţi ale suprafeţei învelişului. De aceea, substanţe care erau eficiente împotriva rinovirusurilor A şi B (fixându-se pe învelişurile proteice ale acestora, a căror structură era cunoscută) erau complet ineficace împotriva rinovirusului C, prezent şi el în celule, dar a cărui capsidă, cu structură diferită, nu putea fi atacată de medicamentele respective.
Modelul computerizat al virusului C a fost construit pe baza secvenţei genetice a 500 de genoame de rinovirus C, cu ajutorul unor cunoştinţe avansate de bioinformatică, care au permis obţinerea coordonatelor tridimensionale ale capsidei virale şi realizarea unui model de înaltă rezoluţie.
Odată obţinut acest model, devine posibilă obţinerea unui medicament specific împotriva rinovirusului C şi, astfel, a unor medicamente care să combine mai multe substanţe anti-virale care să aibă efect asupra tuturor tipurilor de virus ce provoacă guturaiul.
