Din cuprinsul articolului
Pierderi de memorie legate de vârstă. Putem să o prevenim? O ușoară uitare este o parte normală a îmbătrânirii. Dar când devine această distragere ocazională a minții ceva care ar trebui să ne îngrijoreze? Există măsuri pe care le putem lua pentru a minimiza sau chiar preveni aceste episoade?
Publicația Medical News Today a întrebat experții despre cum să recunoaștem diferențele dintre scăpările normale de memorie și problemele neurocognitive, cum ar fi demența. Mai mult, a analizat cercetările privind modul în care am putea să ne menținem creierul îmbătrânit în alertă.
Cu toții uităm lucruri uneori. Cine dintre noi nu și-a rătăcit cheile sau telefonul sau nu s-a chinuit să-și localizeze mașina într-o parcare?
Pe măsură ce îmbătrânim, creierul nostru se schimbă, iar aceste pierderi de memorie par să devină tot mai frecvente. Dar este pierderea memoriei o parte normală a îmbătrânirii?
Potrivit Institutului Național pentru ÎmbătrânireSursa de încredere (NIA), mulți adulți în vârstă își fac griji în legătură cu memoria lor, dar faptul că le ia mai mult timp să învețe noi abilități și că ocazional uită detalii nu reprezintă, de obicei, probleme grave de memorie legate de vârstă.
Și, deși îmbătrânirea normală a creierului poate însemna o viteză de procesare mai mică și mai multe probleme în multitasking, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) recomandă că memoria, abilitățile și cunoștințele de rutină sunt stabile și chiar se pot îmbunătăți odată cu vârsta.
Îmbătrânirea normală vs. afectarea memoriei
Potrivit Societății Alzheimer, îmbătrânirea normală duce la majoritatea următoarelor aspecte, pe care oamenii încep de obicei să le observe începând cu vârsta de 40 sau 50 de ani: devenind puțin mai uitucă și le ia ceva mai mult timp să își amintească lucruri și să distrag mai ușor dificultatea de a face mai multe lucruri în același timp.
Deși acest lucru poate fi frustrant, pentru majoritatea oamenilor, este o parte naturală a îmbătrânirii și nu este un semn de demență.
Cu toate acestea, în jur de 40%Sursa de încredere dintre persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste au unele tulburări de memorie asociate cu vârsta. Dar, dintre aceștia, doar 1% vor evolua până la dezvoltarea unei forme de demență.
Dr. Emer MacSweeney le spune oamenilor că nu ar trebui să considere pierderea memoriei legată de vârstă ca fiind inevitabilă.
„Nu este normal să dezvoltăm probleme cognitive și pierderi de memorie pe termen scurt pe măsură ce înaintăm în vârstă. După cum știe toată lumea, o mulțime de persoane în vârstă nu dezvoltă această problemă”, a spus ea.
Și Dr. Miriam Weber, neuropsiholog clinic și profesor asociat de neurologie la Centrul Medical al Universității din Rochester, spune că „multe funcții cognitive se schimbă de-a lungul întregii perioade de viață, nu doar la vârsta adultă înaintată.
Memoria – învățarea de noi informații și păstrarea acestor informații în timp – poate scădea ușor începând de la vârsta de 60 de ani (de obicei, mai târziu la 60 de ani), cu scăderi poate mai notabile la 70 și 80 de ani”.
„Cu toate acestea, acest lucru se bazează pe medii de grup și nu toată lumea experimentează acest declin. Există, de asemenea, grupuri de persoane – numite uneori „super vârstnici” – care sunt în vârstă de 80 de ani sau mai mult, care prezintă performanțe cognitive comparabile cu cele ale adulților de vârstă mijlocie”, a adăugat ea.
Când să ceri ajutor?
„Problemele de memorie pot apărea la orice vârstă, mai ales în cazul ceții cerebrale cauzate de [COVID-19] și din multe alte motive. Cu toate acestea, o nouă apariție a pierderilor de memorie pe termen scurt după vârsta de 65 de ani ar trebui să ridice cu siguranță posibilitatea etapelor timpurii ale unei deficiențe cognitive ușoare [MCI] datorate bolii Alzheimer.”
