Din cuprinsul articolului
Doctorii se temeau că are cancer de sânge, însă copilul a primit în sfârșit un diagnostic – bea prea mult lapte de vacă.
Fiul Laurei Donovan, Johnny, din Oregon, s-a născut în apogeul pandemiei în 2020 și i-a plăcut laptele de vaca încă de la vârsta de un an.
Mama lui, neștiind pericolele, i-a permis să bea în continuare, însă nu a mai ținut cont de cantitatea recomandată.
La vârsta de doi ani, Johnny era mai obosit, mai agitat și mai predispus la crize de furie decât majoritatea copiilor de vârsta lui. Era, de asemenea, foarte palid, însă mama lui a dat vina pe vremea tipică din nord-vestul Pacificului și moștenirea lor irlandeză, potrivit DailyMail.
Nivel scăzut al hemoglobinei
Mama lui nu a mers la medic până când medicul pediatru al lui Johnny și-a exprimat îngrijorarea față de combinația lui de simptome și a recomandat o serie de analize de sânge pentru a identifica cauza.
Analiza de sânge a arătat că nivelul de hemoglobină al lui Johnny a variat între 4,5 și 5,6, mult sub pragul normal pentru un copil de doi ani.
Doctorul se temea că nivelul scăzut al hemoglobinei ar indica un diagnostic de leucemie. Dar, de fapt, Johnny avea un deficit sever de fier.
”Medicul copilului meu a sunat la prima oră, într-o vineri dimineață, pentru a-mi spune lucrul acesta. În timpul unui control recent, doctorul și-a exprimat o îngrijorarea majoră cu privire la tenul palid al lui Johnny, pe care eu îl atribuisem întotdeauna faptului că locuiam în nord-vestul Pacificului și era ”produsul” a doi părinți ”foarte irlandezi”.
Așa că i-am făcut analize complete, ale căror rezultate au indicat o deficiență severă de fier. Nivelul său de hemoglobină era între 4,5 și 5,6, intervalul normal pentru un copil de 2 ani fiind de 10,9 până la 15. Anemia lui era atât de gravă încât dezvoltase suflu cardiac.
Am fost surprinsă când doctorul a spus că i-a fost teamă de leucemie. Vinovatul, din fericire, nu a fost cancerul de sânge, ci laptele de vaca. A primit prima transfuzie de fier imediat și a primit-o pe a doua și ultima săptămâna următoare. De asemenea, a început să ia suplimente de fier o dată la două zile.
”Mulți oameni nu știu asta, dar prea mult lapte poate fi un lucru rău”
Johnny s-a născut în primul an de pandemie, așa că nivelul meu de stres a fost ridicat pentru o perioadă lungă de timp.
Așteptam diagnosticul inevitabil de autism al fiului meu mai mare și mă adaptam la un oraș nou după o mutare într-un alt stat.
Așa că, atunci când Johnny a început să bea lapte de vacă la vârsta de 1 an și nu și-a dorit niciodată nimic altceva, nu am încercat să-i corectez comportamentul. Am continuat să îi dau pentru a avea liniște.
Johnny bea aproximativ 1 litru de lapte pe zi, mult mai mult decât cantitatea recomandată pentru grupa lui de vârstă.
Nu știam atunci că și calciul poate suprima absorbția fierului, așa că orice fier care intra în corpul lui ar fi fost imediat ”călcat în picioare” de excesul de lactate.
”Nu credeam că laptele îl poate afecta atât de mult”
Avea tot timpul o dispoziție proastă, nu era niciodată odihnit și făcea crize de nervi constant. M-am gândit că e un copil mai dificil, sau chiar că este și el în spectrul autismului.
Johnny avusese colici când era bebeluș, așa că m-am trezit căutând pe Google dacă aceste colici pot reveni ulterior. Am bănuit că bea prea mult lapte, dar nu mi-am dat seama că un consum excesiv ar putea face atât de multe daune.
La urma urmei, SUA au încurajat consumul de lapte de zeci de ani, am crescut văzând reclame la televizor și panouri publicitare, iar tatăl meu m-a încurajat mereu să beau mult pentru a deveni mai înaltă și mai puternică.
Hematologul lui Johnny a spus că majoritatea părinților nu știu că prea mult lapte poate fi o problemă. Ne vedem copiii în fiecare zi, dar cei care îi văd mai rar, cum ar fi un medic sau o rudă, pot observa schimbări fizice îngrijorătoare la micuții noștri.
Hematologul mi-a mai spus că majoritatea copiilor sunt oameni complet diferiți după ce s-au vindecat de anemie, care poate provoca dureri de cap, slăbiciune, oboseală și o mulțime de alte boli. Johnny se simțea constant rău, dar nu știa să-mi spună. Eu și soțul meu regretăm că am presupus că Johnny era capricios atunci când inima lui era destul de stresată.
Johnny și-a revenit la o lună și jumătate de tratament. Toată lumea a observat o îmbunătățire imediată a dispoziției sale. Acum are dorința și energia de a mânca, zâmbește tuturor celor pe care îi vede și se trezește vorbind cu animalele sale de pluș – un contrast puternic cu zilele pe care le începea și le încheia în lacrimi.
Pentru prima dată în scurta lui viață, simt că în sfârșit îl cunosc pe adevăratul Johnny”, povestește o mămică din SUA, potrivit Insider.
