Din cuprinsul articolului
Problema admiistrării antibioticelor este una acută, mai ales în țara noastră, unde deopotrivă adulți și copii urmează tratamente „după ureche”. Medicii atrag atenția asupra unei probleme reale: rezistența corpului la tratamentele cu antibiotic.
În cadrul unei noi dezbateri RoMâine, Dr. Roxana Radu, medic specialist medicină de laborator, a explicat care este rolul antibiogramei la adulți și copii și cum putem combate fenomenul abuzului de antibiotice.
Pericolul consumului abuziv de antibiotice. Cum combatem fenomenul?
Conform Dr. Cristian Oancea, Organizația Mondială a Sănătății declară în fiecare an 700.000 de decese raportate la rezistența la antibiotice. Doar în Europa în fiecare an 25.000 de oameni mor pentru că sunt rezistenți la antibiotice.
- Fiecare pacient cu o pneumonie virală primește antibiotic, deși pneumoniile virale se tratează cu antivirale și simptomatice. Pneumoniile bacteriene se tratează cu antibiotice.
- După jumătate de an de la terminarea acestor valuri din pandemie, încă foarte mulți pacienți sunt tratați cu antibiotic, deși nu au nevoie de antibiotic.
- Dând pe scară largă antibiotice foarte puternice, ne putem trezi în 3-4 ani cu rezistență la aceste clase de antibiotice.
- O altă problemă: pacienții, când au nevoie de antibiotic, nu își termină tratamentul. În loc să ia 5-7-10 zile (în funcție de antibiotic), ei după 2-4 zile întrerup cura.
Pentru combaterea acestui fenomen, Dr. Roxana Radu, crede că e nevoie de campanii de conștientizare în rândul publicului larg, dar și de noi reglemetări la nivelul farmaciilor.
Antibiograma, un instrument cheie pentru a evita prelungirea bolii și dezvoltarea unor rezistențe la antibiotice
Dr. Roxana Radu, medic specialist medicină de laborator, a explicat în cadrul dezbaterii RoMâine sprijinită de HotNews ce este antibiograma, care este rolul ei și cât timp este valabil rezultatul obținut.
- Antibiograma reprezintă testarea sensibilității tulpinii bacteriene izolate, testare care se face în condiții standardizate în laborator, foarte controlate, conform unor proceduri specifice, pe medii de cultură specifice. Deci, testarea la o baterie de antibiotice a unei tulpini bacteriene izolate din prelevatul patologic în cauză implicat în acea infecție.
- Sigur că trebuie să ajungem la antibiogramă întotdeauna în urma unei recomandări medicale a unui medic clinician, care în funcție de contextul clinic al pacientului recomandă o baterie de analize, conform suspiciunii pe care o are la momentul respectiv, în urma investigațiilor, în urma anamnezei și a consultului clinic.
- Această antibiogramă standardizată, făcută în laborator, se face întotdeauna pe clase de tulpini bacteriene. Iar răspunsul trebuie să ajungă neapărat înapoi la medicul clinician pentru ca acesta să prescrie cel mai potrivit antibiotic. Pentru că în urma unei antibiograme o să avem o listă lungă de antibiotice potrivite tratamentului infecției respective. Pacientul nu știe pe care să le aleagă dintre ele. Deci este imperativ ca medicul să facă trierea și recomandarea.
- Antibiograma este valabilă în momentul realizării ei, la tulpina respectivă implicată în acea infecție. Este posibil ca acel spectru de sensibilități și rezistențe să se păstreze la acel pacient dacă infecția recidivează, dacă reface infecții cu aceeași tulpină bacteriană în funcție de particularitățile lui, dar de cele mai multe ori nu se întâmplă așa. Logic ar fi după ce am obținut antibiograma să tratăm corespunzător pacientul și să scape de acea tulpină și de acea infecție.
- Sub tratament antibiotic nu mai crește nicio cultură bacteriană, nu mai izolăm nimic. Deci asta este garanția că tratamentul funcționează.
- La copii se aplică aceeași schemă ca la adulți, același algoritm de lucru și de gândire. Părintele trebuie să ducă copilul la medic, medicul să-i prescrie analizele necesare, inclusiv culturi și antibiograme și apoi să trateze conform antibiogramei cu antibioticele cele mai potrivite.
