Din cuprinsul articolului
Acum îl știe toată România, dar puțini îi cunosc trecutul. A crescut cu un tată violent, care mai apoi a murit de cancer, și a rămas și fără mamă la 26 de ani.
O voce de aur urmărită de traumele copilăriei. Mihai Traistariu este fără doar și poate o voce inegalabilă, însă ascunde o poveste de viață cutremurătoare.
Traumele copilăria
Copilăria lui Mihai a fost marcată de certurile conjugale ale părinților, bătăi și boală.
„Tata a fost un pic mai dur, se certa cu maică-mea, cred că îi dădea și câte o bătăiță. Ai mei s-au certat cam mult, din orice prostie, la două-trei săptămâni, era agresiv cu ea verbal și ea avea clonțul mare. În ultimii ani, avea fiecare camera lui, viața lui.
Mai mult pe plan psihic o maltrata, dar câte bătăi a îndurat, n-a plecat. O dată, mama a căzut în genunchi și i-a spus – “Să te mănânce cancerul, să îți iasă ochii!”. El de cancer a murit, iar tumoarea lui de la cap a plecat spre ochi. Așa a murit. Zicea că îi curge din nas apă minerala și să îl ducem la fereastra să vada marea. Și noi stăteam la Piatra Neamț”, a povestit artistul, acum câșiva ani, în emisiunea „Happy Hour”.
O copilărie marcată de o sărăcie lucie
„Eram saraci lipiti pamantului. Dar eu ma distram, ma jucam, ma simteam bine si imi placea si la scoala. Primii bani i-am castigat la colindat, era o suma destul de mare, cred ca asa, cam cat un salariu, la vremea respectiva sau chiar mai mult. Dar mama mi i-a cerut. Am suferit mult, am plans, probabil a vrut sa-i foloseasca pentru cheltuielile casei. Stiu ca mi-a luat si mie rechizite. A fost groaznic, am fost foarte suparat, cred ca aveam vreo 13 ani, eram destul de maricel ”, a povestit Mihai pentru WOWbiz.ro.
Complexele cu care vedeta a învățat să trăiască
Mihai Trăistariu nu a excelat niciodată la capitolul frumusete. Din acest motiv, cântăreţul a fost foarte complexat si se ruga mereu ca ceilalti să nu-i vadă imperfectiunile.
Cu sinceritatea care il caracterizează, Trăistariu le-a mărturisit prietenilor de pe Facebook care erau complexele cele mai mari pe care le avea in adolescentă.
Mai mult, pentru a scăpa de ele, artistul se ruga mereu la mormântul tatălui său, rugându-l să vorbească cu Dumnezeu pentru a-i indeplini dorintele.
„Imi place cand sunt… iubit! De fapt… cui nu i-ar placea! Te simti un pic mai important, mai protejat, mai… cocolosit de atentie!
Mi-amintesc ca, prin clasa a XI-a, cand a murit taica-miu, mergeam la el la mormant si-i ceream asa: tata, te rog, vreau sa ajung … vedeta! Vreau sa ma iubeasca fetele, sa-mi treaca toate complexele, sa nu mai vada nimeni cat de mic sunt de statura si sa nu mai observe nimeni ca fata mea e plina de cosuri ! Hm … ce copil eram! Plangeam ca un tampit si-l rugam pe taica-miu sa vorbeasca cu D-zeu … sa-mi dea … fericire si… succes !„, a scris el pe reteaua de socializare.