Din cuprinsul articolului
Ce a pățit Brigitte Pastramă în timpul unei slujbe. Vedeta a trăit un moment pe care nu îl va putea uita vreodată, într-o perioadă în care era la pământ.
Brigitte Pastramă a suferit enorm după moartea primul ei soț, bătăile încasate de la cel de-al doilea bărbat din viața ei, perioada petrecută în pușcărie, când a vrut să se sinucidă chiar de ziua ei, după ce a aflat că a pierdut toate bunurile pe care le avea, așa că și-a căutat refugiul în biserică.
„Toată lumea se ruga pentru mine”
„M-am dus într-o joi la o biserică imensă, după ce îmi predasem inima și îl primisem pe Iisus în inima mea. Am făcut scrisoarea de acasă și am pus biletul într-un coșuleț în care erau multe bilete. Două ore s-a făcut evanghelizare. Oamenii ăia parcă vorbeau pentru cauza mea. Am plâns două ore. Și, din toate biletele alea, l-au extras tocmai pe al meu. Eu stăteam în al doilea rând, m-am uitat în spate, 800 de persoane plângeau și se rugau pentru cauza mea. 800 de persoane! În acea biserică imensă, femeile plângeau cu lacrimi, pentru că eu ce am scris am scris din suflet.
Când a citit omul ăla povestea mea și a vieții mele, i-a făcut să plângă. Și toată lumea se ruga pentru mine. Niște străini. Și am simțit că acolo e familia mea. Am știut că acolo găsesc alinarea. Și vreau să spun că, încet, încet și Dumnezeu mi-a răspuns la problema pe care am scris-o pe bilet”. a povestit Brigitte, în podcastul Taclale, scrie cancan.ro.
„Mi-am plătit prietenii”
”Dădeam prietenilor mei să mânănce și să bea. Inclusiv când îi chemam la grătar la mine, le cumpăram țigări doar ca să vină să stea cu mine. Mi-am plătit prietenii. Prietenii ăia care, atunci când am fost pe marginea prăpastiei, mi-au întors spatele. Domnul așa m-a lăsat. Pe marginea unei prăpăstii, astfel încât să nu mă mai încred în om și să mă încred doar în el”, a mai spus vedeta.
„Am început să vorbesc în niște limbi necunoscute”
”Pe 16 aprilie 2010 am fost botezată cu Duhul Sfânt și ăla a fost cel mai minunat moment care mi s-a întâmplat în viață. Din suflet spun, și îmi vine să plâng, pentru că am simțit cea mai mare bucurie atunci. L-am văzut pe domnul Isus în fața mea, blând și bun. În momentul acela, am început să vorbesc în niște limbi necunoscute. Erau păstorii, se rugau în jurul meu și am simțit o fericire și o pace… O siguranță că sunt în mâna Domnului”, a povestit Brigitte cu lacrimi în ochi.