Din cuprinsul articolului
Primele simptome de demență. Un studiu a constatat că la persoanele cu risc genetic de demență frontotemporală, apatia prezice dezvoltarea simptomelor ani mai târziu. Descoperirea semnelor timpurii de apatie poate fi o modalitate de a întârzia apariția acestui tip de demență sau de a încetini progresia acesteia.
Medicii diagnostichează, de obicei, demența frontotemporală la persoanele cu vârste cuprinse între 45 și 64 de ani, iar această afecțiune reprezintă mai puțin de 1 din 20 de cazuri de demență. Afectează în principal lobii frontali și temporali ai creierului.
Primul semn: modificări de comportament și limbaj
Boala are o componentă genetică; în jur de 10-30% din toate persoanele cu acest tip de demență au antecedente familiale.
Spre deosebire de formele mai frecvente de demență, care tind să afecteze persoanele în vârstă, demența frontotemporală timpurie determină modificări de comportament, personalitate și limbaj la persoanele care își păstrează abilitățile spațiale și memoria.
Simptomele comportamentale includ o pierdere a inhibițiilor obișnuite, comportamente repetitive sau compulsive, scăderea energiei și apatie sau lipsă de acțiune.
Simptome timpurii demență
Persoanele cu această afecțiune își pot pierde motivația, inițiativa și interesele, ducând la impresia greșită că sunt deprimate.
Noul studiu citează constatările anterioare că apatia, unul dintre cele mai frecvente simptome ale bolii, este asociată cu un rezultat general mai slab.
„Este legat de declinul funcțional, scăderea calității vieții, pierderea independenței și supraviețuirea mai slabă”, explică autorul principal al noului studiu, Maura Malpetti, doctorand în neuroștiințe clinice la Universitatea din Cambridge, în Regatul Unit .
Apatia tinde să apară cu câțiva ani înainte de diagnosticarea demenței frontotemporale. Malpetti și colegii săi au dorit să afle dacă apatia este un semn precoce al bolii și dacă este asociată cu modificări ale creierului înainte de apariția altor simptome.
„Cu cât descoperim mai multe despre efectele timpurii ale demenței frontotemporale, cu atât putem trata mai bine simptomele și întârzia sau chiar preveni demența”, spune Malpetti.
Cercetătorii își raportează concluziile în revista Alzheimer & Dementia.
