Din cuprinsul articolului
Părintele Calistrat: Ce păcat nu iartă DUMNEZEU. Mare atenție la cei ce clevetesc, bârfesc, judecă pe ceilalți. Dumnezeu iartă păcătoșii, dar nu și pe aceștia.
Dumnezeu îl iartă pe cel care preacurvește, pe bețiv…, dar nu iartă pe cel care clevetește, care bârfește, care judecă pe aproapele său, căruia îi strică imaginea prin vorbe de ocară, spune părintele Calistrat într-una dintre predicile sale.
„De ce trebuie să ducă o căruță de bârfe…? Inclusiv emisiunile din media au acest caracter abject de a comenta viețile oamenilor. Ce mă interesează pe mine cine a divorțat, cine s-a certat, cine a mai făcut cine știe ce…
Vine o proastă acolo și începe să povestească cum o bate bărbatul. Așa, și? De ce trebuie să știm asta?
Învață-mă ceva folositor, învață-mă să ar o tarla, dă-mi ceva educativ, nu așa ceva…”, a mai spus părintele Calistrat amintind de calitatea tot mai proastă a unor emisiuni cu „priză la public”.
Părintele subliniază prin aceste cuvinte din predică faptul că și media are partea sa de vină, uitându-și datoria: de a informa și de a educa.
În goana după audiență, se promovează non valori și bârfe, cancanuri, personaje dubioase etc.
Ce este gura iadului
Gura celui care clevetește și bârfește este gura iadului, iar urechea celui care ascultă este și urechea, dar și gura iadului…,
„Sunt lucruri, cum spune Apostolul Pavel, care ne sunt ingaduite, dar nu folosesc! De exemplu, faptul ca un om mananca mai mult, nu-i nici o pacat, e mai lacom.
Faptul ca un om mai bea nu e un pacat, dar aici nu ma refer la betie, ci la modul de consuma. Faptul ca un om este mai distrat, mai hatru, nu este un pacat.
Singurul pacat fundamental cu care ne gresim inaintea lui Dumnezeu este atunci cand noi suntem cu mintea incremenita. Adica, ne cramponam in cateva mici care nu ne folosesc.
Nici duhovnicul nu știe ce este în sufletul unui creștin
Cel mai mare pacat, pe care nu-l suporta Dumnezeu, este sa judecati tu problemele cuiva, din sufletul lui, cu mintea ta! Fara ca sa-i cunosti sufletul! Nici duhovnicul, cat este de duhovnic, nu stie niciodata tot ce este in sufletul unui crestin”, a explicat parintele Calistrat, in predica sa.
Părintele a amintit de o pildă, a femeii care se credea lipsită de păcate, dar care „doar bârfea”, după cum spunea chiar femeia. Femeii i s-a spus să ia o pernă cu pene de pasăre și să se ducă undeva unde bate vântul.
După ce s-au împrăștiat toate acele pene în cele patru zări, femeii i s-a spus să se ducă să le adune… Așa este și cu vorbele pe care le rostim despre alții, cu bârfele, cu clevetirile…