Din cuprinsul articolului
Discromatopsia, lipsa percepției culorilor. Cauze, simptome, tratament. Dr. Raluca Bâră: De foarte multe ori discromatopsia rămâne nediagnosticată, pacienții neștiind că…
Discromatopsia presupune dificultatea unei persoane de a distinge anumite culori sau de a percepe diferențele între diferite culori sau nuanțe de culori în condiții normale de iluminare.
„De foarte multe ori discromatopsia rămâne nediagnosticată, pacienții neștiind că ei percep culorile în mod diferit de populația generală. Adesea diagnosticul este pus în cadrul examenului clinic oftalmologic necesar pentru obținerea carnetului de șofer. Există și posibilitatea descoperirii discromatopsiei la copiii de vârstă școlară dacă aceștia prezintă dificultăți în realizarea anumitor cerințe școlare”, a declarat dr. Raluca Bâră, medic specialist oftalmolog la Spitalul de Oftalmologie Infosan.
Discromatopsia este de doua tipuri:
- poate fi congenitală (din naștere)
- dobândită la vîrsta adultă.
Cea mai frecventa discromatopsie congenital o reprezintă cea în axul roșu-verde, cunoscută și sub denumirea de daltonism. Există și acromatopsie totală, adică absența completă a vederii colorate care se însoțește și de ambliopie.
Mai clar, ambliopia înseamnă o acuitate vizuală scăzută ce nu se corectează cu ochelari cunoscută în denumirea populară ca “ochi leneș”. Însă trebuie specificat că există și acromatopsie completă sau incompletă fără ambliopie, adică cu acuitate vizuală normală.
„Atenție! Discromatopsia dobandită însoțește diferite afecțiuni oftalmologice. De exemplu, cea în axul galben-albastru apare în cataractă, leziuni maculare precum degenerescența maculară legată de vaârstă, afectarea structurilor retiniene în boli precum sunt: albinism, miopie, retinopatii toxic-medicamentoase, afecțiuni vasculare retiniene (tromboze venoase, retinopatie diabetică). Discromatopsia dobândită în axul roșu-verde este întâlnită în neuropatii optice de diferite etiologii – afectarea nervului optic de diferite cauze.
Există multiple teste de diagnostic, cele mai utilizat sunt testele de discriminare, în care pacientului îi sunt prezentate niște planșe cu cifre. Atât cifrele cât și fundalul sunt realizate din puncte colorate, de diferite mărimi și diferite tonalităti, pacientul trebuind să numească cifrele pe care le observă.
Discromatopsiile congenitale sunt stabile în timp, bilaterale și afectează cu precădere sexul masculin, pe când discromatopsiile dobândite au caracter evolutiv în funcție de patologia de bază, pot fi unilaterale și nu au predilecție pentru un sex anume”, a precizat dr. Raluca Bâră.
Discromatopsiile congenitale nu au tratament
În prezent, nu există tratament medical pentru discromatopsiile congenitale. În marea majoritate a cazurilor sunt forme usoare, iar pacienții nu au dificultăți în viața de zi cu zi. Pentru persoanele a căror viață este afectată de gradul discromatopsiei există ochelari speciali sau lentile de contact care sa îi ajute să distingă culorile, în special pentru cei cu dificultăți în axul roșu-verde.
„Pacienții cu acromatopsie pot folosi ochelari cu lentilă roșie pentru a le spori confortul, deoarece aceștia prezintă și sensibiltate la lumina marcată. Se studiază în prezent diferite terapii genice. În cazul discromatopsiilor dobândite se realizează tratamentele specific fiecărei patologii în cauză, acolo unde acestea există”, a concluzionat medicul specialist oftalmolog Raluca Bâră.
