Din cuprinsul articolului
Negii sunt mult mai mult decât niște excrescențe dezagreabile ale pielii sau mucoaselor: sunt produsul unor virusuri transmisibile, iar unii dintre negi pot deveni maligni. Dr. Beatrice Prie, medic primar dermato-venerologie la clinica Illuma, îi clasifică, ni-i explică și ne prezintă căile de tratament.
Negii sau verucile – în limbaj de specialitate – sunt la fel de inconfortabili și de neplăcuți ca aspect oriunde ar apărea: pe piele sau mucoase, la nivelul extremităților (față, mâini, labele picioarelor) sau în zonele genitale. Sunt produsul virusurilor de tip HPV (Human Papilloma Virus) și se manifestă, cu preponderență, la adulții tineri și la copii.
Negi cu risc crescut de malignizare
Dintre cele 150 de tulpini HPV, 40 produc leziuni benigne la nivel genital, însă, sub acțiunea unor factori favorizanți, precum cei genetici sau care țin de mediu, acestea pot deveni cancerigene:
„Aproximativ 10% dintre cazurile de leziuni de la nivelul mucoasei colului uterin au potențial oncogen, cu evoluție către o formă de cancer invaziv. Tulpinile HPV 16 și 18 sunt cel mai frecvent implicate în astfel de cazuri. Există și negi cu risc crescut de malignizare la nivel vulvar sau penian, iar tulpinile HPV 16, 18 sau 33 sunt, cel mai adesea, responsabile cu apariția cancerului penian sau vulvar”, explică dr. Beatrice Prie, medic primar dermato-venerologie la Clinica Illuma .
Prevenția apariției verucilor este foarte importantă. Vaccinarea anti HPV are ca target două dintre cele mai frecvente tulpini HPV (16 și 18), implicate în aparitia cancerelor de col uterin, cancerelor vulvare sau anale. Este indicat ca vaccinarea să se facă înaintea debutului activității sexuale. Se pot vaccina fetițele, dar este indicat să fie vaccinați și băieții pentru a preveni transmiterea. Vaccinul nu conține virus activ și nu poate infecta pacientul.
Gradul de periculozitate crește prin riscul de cancer sau contagiozitate
În afară de potențialul cancerigen, negii mai sunt periculoși prin gradul de contagiozitate. În această categorie se remarcă, de departe, verucile din zona plantară (a tălpii, mai ales în punctele de contact cu solul: călcâie, zona metatarsienelor – așa-numita „pernuță” a tălpii) și, din nou, cele din zona anogenitală, care afectează mucoasa genitală și perianală, dar și țesuturile perigenitale.
La bărbați, acești negi apar la nivelul penisului, scrotului și regiunii anale.
La femei, regiunea vulvară, pereții vaginului, regiunea dintre vagin și anus, precum și colul uterin sunt zonele cele mai predispuse la apariția negilor genitali.
„Frecvența acestui tip de veruci este mult mai crescută în rândul populației tinere dat fiind că au drept cale de transmitere principală contactul sexual. Și, ca în cazul celorlalte boli cu transmitere sexuală, incidența lor este în creștere în societățile dezvoltate, acest fenomen fiind favorizat de începerea vieții sexuale înainte de vreme, de numărul mare de parteneri și de fumat”, avertizează medicul.
O cale secundară, non-sexuală, de transmitere a negilor genitali, detectați la fetițe virgine, este prin contactul cu obiecte casnice și s-a dovedit a fi vorba despre leziuni de tip HPV ce apar, în mod normal, la nivelul pielii.
Papiloamele, ce apar frecvent la nivelul feței, în jurul ochilor, în jurul gurii, bărbiei, la nivelul regiunii gâtului, regiunilor axilare si inghinale au fost considerate o lunga perioada de timp ca fiind determinate de HPV. Astăzi, exista studii care afirma existenta altor factori care determina aparitia lor, cum ar fi frecarea tegumentelor, anumite tulburari endocrinologice, obezitatetea, diabetul zaharat, tulburari de metabolism.
Cum se pot trata și cum se poate împiedica recidiva negilor
Din fericire, negii pot regresa spontan. Din nefericire, pot recidiva frecvent și se pot extinde, în perioadele de imunitate scăzută. Deocamdată, nu există soluții pentru eradicarea virusului care produce leziunea, însă medicii recomandă scheme de tratament care îmbină adresarea locală și cea sistemică, în funcție de tipul negilor, extinderea acestora, mărimea și localizarea pe corp.
De asemenea, sunt importanți și alți parametri ai pacientului, precum vârsta sau situațiile speciale, pentru că unele tratamente nu sunt recomandate pentru administrare copiilor, gravidelor sau femeilor care alăptează.
Câteva dintre metodele de tratament ale negilor, propuse de dr. Beatrie Prie, medic primar dermato-venerologie la Clinica Illuma:
- Tratamente locale chimice, prin aplicarea de soluții sau creme cu diverse substanțe active. În funcție de localizarea leziunii, aceste produse pot conține diverse substanțe: cele cu acid salicilic sunt destinate negilor de la nivelul pielii mâinilor și picioarelor, creme pe bază de retinoizi pentru verucile plane de la nivelul feței și soluții cu podofilină sau podofilotoxină pentru negii genitali sau cremele cu Imiquimod, folosite în tratarea verucilor anogenitale, cu rolul de a creste activitatea sistemului imunitar la locul aplicarii, tratand și leziunile subclinice din jurul leziunii și astfel realizand o rata scazuta de recidiva a leziunilor
- Tratamente locale naturiste, precum cremele cu sinecatechine, substanțe derivate din ceaiul verde, cu acțiune puternic antivirală și antioxidantă, reacții adverse minime (roșeață, mâncărimi) și rată de recidivă a leziunilor scăzută, putand fi folosite după procedurile chirurgicale pentru prevenirea reinfectarii
- Tratamente locale chirurgicale, prin chiuretare, electrocoagulare, vaporizare laser. Dezavantajul acestora este că se pot solda cu cicatrici.
- Crioterapia, prin înghețarea leziunilor cu azot lichid sau zăpadă carbonică. Avantajul este lipsa cicatricilor, dezavantajul – durerea din timpul tratamentului.
- Tratamentul sistemic, prin administrarea de medicamente imunostimulatoare sau retinoizi, atunci când leziunile sunt de dimensiuni mari, iar sistemul imunitar este deprimat.
