Din cuprinsul articolului
Preot ortodox, despre importanța spovedaniei pentru sănătatea sufletului. „Când omul nu se mai roagă, devine lesne pradă tristeții și deznădejdii”.
Mereu dornic să-i ajute pe cei pierduți, obosiți, triști, confuzi, disperați, flămânzi, părintele Visarion Alexa, parohul Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh”, din București, vorbește în postul Nașterii Domnului despre importanța rugăciunii și a spovedaniei.
E important ca fiecare dintre noi să ne îngrijim nu doar de sănătatea truoului, dar și de cea a spiritului și, în special, a sufletului, ne atenționează părintele. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, acesta subliniază că această perioadă a postului este „un îndemn spre o permanentă prefacere a noastră”. Iar pentru aceasta, trebuie să ne ferim de tristețe și căderea în deznădejde, influențați de greutățile vremurilor.
Preot ortodox, despre importanța spovedaniei pentru sănătatea sufletului
„Niciodată să nu deznădăjduim, niciodată să nu spunem:
„Gata, nu mai pot face nimic, nu-mi voi mai reveni vreodată, voi rămâne veșnic o făptură tristă și profund nemulțumită!”
Suntem în Postul Nașterii Domnului și acest post ne arată că nașterea este cel mai important eveniment din viața oricărui om. Tot ceea ce ne înconjoară trece printr-o naștere și printr-o moarte.
Nașterea este cea care devine nădejdea noastră. Omul moare- și fizic, și sufletește- în fiecare zi. În fiecare zi, o parte din el se îndreptă spre moarte…
În slujba Sfintei Liturghii se citesc rugăciuni tare frumoase, pline de nădejde, rugăciuni care spun că omul se poate naște iar și iar:
“Dă, Doamne, să pun început bun acestei zile!”
Desigur, putem rosti rugăciunea aceasta în fiecare dimineață, pentru că, după o zi-eșec, omul poate reînvia sufletește de fiecare dată.
Spovedania- aceasta este posibilitatea omului de a scăpa de făptura veche, care îl copleșește, care îl cuprinde atât de tare încât omul nu se mai simte bine în pielea sa orice ar face.
Odată spovedit, odată împăcat cu Dumnezeu, odată refăcută legătura profundă cu El, făptura nouă este ca un copil nou-născut.
Așa cum o naștere fiziologică se întâmplă însă cu mare durere, tot așa și nașterea sufletească, în Dumnezeu, este dureroasă și vei vedea că este un proces îndelung și greu.
E greu să te desprinzi de omul vechi, de omul încorsetat în gândurile și în ideile lui, însă Domnul îți va fi alături, te va ajuta să te naști pe tine însuți.
Bucurie mare află omul când vede că din cenușă se va ridica o făptură nouă, care tânjește în fiecare zi după Dumnezeu, care are nădejde în viața veșnică, are credință, care este mai sensilbilă și mai atentă la cei din jur și care nu se mai gândește doar la el.
Îmi spunea cineva zilele acestea că este cuprins de un aer de deznădejde și de neputință și, deși se apropie mare sărbătoare, deși lumea în juru-i este voioasă, în lăuntrul său este o atmosferă tare apăsătoare.
L-am întrebat atunci pe omul acesta dacă se roagă, iar el mi-a răspuns sincer că nu s-a mai rugat, că s-a lăsat total copleșit de televizor, de discuții, de lume.
Atunci când omul nu se mai roagă, când se înstrăinează de Dumnezeu, devine lesne pradă tristeții și deznădejdii.
O clipă de neatenție asupra sufletului tău și te transformi iar în făptura cea veche, fără sens, copleșită de gânduri negre, de deznădejde.
Postul Nașterii este un îndemn spre o permanentă prefacere a noastră.
Spune Sfântul Antonie cel Mare: “Până când o să închid ochii, voi crede că sunt un om profund păcătos și doar Dumnezeu mă poate salva!”.
Niciodată să nu deznădăjduim, niciodată să nu spunem: “Gata, nu mai pot face nimic, nu-mi voi mai reveni vreodată, voi rămâne veșnic o făptură tristă și profund nemulțumită!”.
Nu, dragilor, nimic mai greșit! Putem pune în fiecare zi bun început făpturii noastre: “Doamne, vreau să ies din făptura cea veche, vreau să fiu o făptură nouă, vreau să fiu mai bun, să iubesc mai mult, vreau să nu mai fiu dictator cu cei dragi, vreau să nu mai am dorința de stăpânire asupra lor, vreau să înțeleg că și cei de lângă mine au dreptul să trăiască după cum voiesc.”
Vedeți Dvs însă, tare mult ne ia să înțelegem că voia celui de lângă noi este sfântă. Dumnezeu primește voia noastră, El nu forțează omul cu nimic.
Nu te poți ridica din cenușă, nu poți deveni făptură nouă, decât dacă îți dorești, dacă aceasta este voia ta și dacă Îl chemi, în fiecare zi: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!””, a scris părintele Visarion Alexa.
