Din cuprinsul articolului
Între corp și minte există o legătură strânsă. Multe trăiri și emoții pot declanșa diferite senzații și manifestări fizice, fenomen numit și somatizare. Astfel, în spatele unor dureri și afecțiuni, precum cele dezvoltate la nivelul capului, pot ascunde anumite sentimente și trăiri interioare.
În funcție de zona capului, manifestările pot ascunde sentimente diferite. Acestea sunt indicii neobișnuite care determină starea noastră de spirit, modul nostru de gândire sau percepția pe care o avem asupra lumii.
Adesea, manifestările de la nivelul capului pot semnala faptul că individualitatea noatră este atatcată, susține Laura-Maria Cojocaru, psiholog, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Ce pot ascunde afecțiunile dezvoltate la nivelul capului?
„Capul este partea din corpul nostru care are legătură cu individualitatea noastră, cu ceea ce „știu că sunt”, „vreau să fiu”, „aleg să cred despre viață”, cu ceea ce este specific nouă și ne diferențiază de restul oamenilor. Are legătură cu valorile personale, credințele despre viață și principiile pe care ne propunem să le respectăm. De aceea, orice dificultate fiziologică apare în această zonă a corpului nostru, de la o boală gravă pâna la o banală și trecătoare durere de cap de exemplu, este un semnal de alarmă privind faptul că ne simtim „atacată” individualitatea.
În acest context, gândurile noastre sunt în stransă legatură cu faptul că percepem o amenințare (reală sau imaginară) îndreptată către valorile și principiile noastre de viață. Reacția la această amenințare, uneori chiar încălcare reală a acestora, este de cele mai multe ori una ofensivă.
Această ofensivă ia diverse forme:
1. neacceptarea unei persoane sau situații, sau neacceptarea propriilor nevoi, dorințe, pulsiuni
2. rezistența la o schimbare exterioară sau interioară care poate fi impusă sau necesară
3. inflexibilitate în privința schimbării unor principii de gândire și comportament
4. inflexibilitate în privința schimbării unui context de viața
5. refuzul de a învăța și face lucruri noi sau într-un mod diferit
Pe scurt „clopoțelul de alarmă” al afecțiunilor din zona capului ne vorbește despre o rezistență! Cu cât rezistența este mai mare, cu atât energia utilizată este mai mare, respectiv efortul depus. Ca atare, în planul fizic apare epuizarea și durerea”, explică psihologul.
Fiecare parte a capului poate oferi un indiciu
„Dacă analizăm specific fiecare parte componentă a capului, putem deveni mai conștienți asupra tipului de rezistentă psiho-emotională pe care l-am dezvoltat. Să luăm câteva exemple:
Părul, din punct de vedere psiho-emoțional, vorbește despre forța noastră interioară. Atunci când simțim că nu avem suficientă fortă pentru schimbare, sau, din contră, când utilizăm prea multă forță pentru a ne opune schimbării, părul nostru este cel care are de suferit.
Ochii, pe care-i mai numim și „oglinda sufletului” sunt în strânsă legătură cu părerea noastră despre viață (cum „vedem” viața). Spre exemplu, o deficiență de vedere la distanță ne poate arăta o rezistență la a vedea lucrurile dintr-o postură de perspectivă, de detașare emoțională. O deficiență de vedere la apropiere ne poate arăta o rezistență în a vedea detaliile unei situații, uneori necesare pentru a găsi rezolvare.
Nasul are legatură cu instinctul nostru, cu capacitatea de a simți („a mirosi”) persoane, situații, decizii potrivite sau nu pentru noi. O problemă fiziologică în această zonă poate arăta faptul că refuzăm să ne ascultăm instinctul care vine din acea parte a creierului nostru (subconștient și inconștient) care deține toată informația despre noi, deci clar e mai „deșteaptă” și știe ce ni se potrivește cu adevărat.
Urechile au legatură evident cu o rezistență la ceea ce „auzim” prea mult sau prea puțin și alegem să credem. Au legătură cu lucrurile la care „plecăm urechea”, deci cu înțelepciunea noastră interioară și cu rezistența la posibilitatea unui alt tip de informație sau de interpretare a ei.
În ceea ce privește gura, în mare vorbind, partea superioară (atât în privința buzelor cât și a dințiilor) este legată de partea noastră feminină (atenția la detalii, creativitate, capacitatea de a construi visuri de viitor, empatie), iar cea inferioară este legată de partea masculină a ființei noastre (capacitatea de a analiza, decide și acționa pentru îndeplinirea visurilor). De multe ori o afecțiune în această zonă arată o dificultate în a manifesta în echilibru ambele aspecte ale ființei noastre.
În mod specific, dinții au legătură cu capacitatea de a lua decizii, deci o dificultate în această zonă poate evidenția 2 aspecte:
1. ori manifestăm mai mult partea noastră masculină, ne-am obișnuit ca zi de zi să ne cramponam mai mult în ”a face” și avem tendința să renunțăm la a ”visa” (a ne permite să ne dorim mai mult de la viață) lucruri noi în legatură cu ființa și viata noastră.
2. ori manifestăm mai mult partea noastră feminină și rămânem blocați în visurile de viitor fără a face acțiunile concrete și fără a ne asuma răbdarea, timpul și minimul de efort necesar împlinirii lor.
Ce este de făcut atunci când apar afecțiuni, dificultăți, neplăceri în zona capului?
1. un control medical este important în primul rând pentru a liniști mintea în privința temerilor legate de gravitatea situației și, în al doilea rând, pentru a putea trata corect ceea ce s-a manifestat deja în planul fizic, atunci când este necesar acest lucru.
2. sinceritatea persoanală, acceptarea repetării unui mod de gândire defectuos și schimbarea acestuia (prin psihoterapie, neuro-programare-lingvistică, gândire pozitivă în general).
3. lucrul cu corpul fizic pentru a elibera din ”amintirea” acestuia emoțiile nepotrivite care au fost stocate (prin tehnici de somatoterapie, relaxare, meditație, și orice altă metodă care permite lucrul direct cu corpul fizic)”, adaugă explică Laura Maria Cojocaru, psiholog.
