Povestea bărbatului care a trăit patru ani fără mâncare și fără apă: „Cel mai mult îmi doresc să pot bea câtă apă vreau/ Știu că în țară nu am șanse mari de supraviețuire”

Povestea bărbatului care a trăit patru ani fără mâncare și fără apă: „Cel mai mult îmi doresc să pot bea câtă apă vreau/ Știu că în țară nu am șanse mari de supraviețuire”.

Eugen Movilă este din Iași și are 52 de ani, iar povestea vieții sale pare incredibilă. După ce în urmă cu 11 ani o apendicită netratată corespunzător i-a afectat stomacul și întreg sistemul digestiv, bărbatul suferă de gastropareză intestinală la stomac.

A ajuns de la 100 de kg la 30 de kg, în doar 11 ani

Bărbatul a fost jurist la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași până să se îmbolnăvească și a avut și o familie frumoasă. Din nefericire, soția bărbatului, singurul lui sprijin, a decedat în urmă cu doi ani.

„Am fost un om perfect normal. Până să nu mai pot lucra am fost jurist la forțele de muncă, mâncam ca un om normal, mergeam la muncă ca un om normal, aveam prieteni, aveam o soție. Nimic nu mai e la fel.

Cântăream aproape 100 de kilograme, eram o persoană care iubea să mănânce, acum am doar 30 de kilograme. Sunt doar piele și os. Nu mai am putere, chiar nu mai pot. În urmă cu două luni, reușeam să mă mai ridic din pat și să mănânc, dar acum nu mai pot.

Sunt mai slăbit pe zi ce trece. După ce soția mea, singurul meu sprijin, a decedat din cauza unui cancer la colon care a evoluat mult prea repede, am rămas singur. Acum locuiesc cu mama mea, care este bătrână, are 85 de ani, și fiul meu de 25 de ani.

Mama nu mai are putere să aibă grijă și de mine, este ea destul de bolnavă, iar copiii nu mai sunt cum erau cândva. Eu nu așteptam ca tatăl meu să îmi spună că are nevoie de ceva, vedeam că are nevoie de ajutor. În ziua de azi, copiii sunt mai nepăsători”, a declarat Eugen Movilă.

Povestea bărbatului care a trăit patru ani fără mâncare și fără apă

Eugen Movilă a povestit, potrivit bzi.ro, că timp de patru ani nu a mâncat și nu a băut apă, supraviețuind miraculos prin administrarea unei singure pastile care ținea loc de alimente.

„Totul a început acum 11 ani, în anul 2011, când am ajuns la spital cu o apendicită acută, deja aceasta evoluase și făcusem o peritonită, iar infecția s-a extins în intestine. Medicii mi-au administrat un medicament pentru eliminarea infecției, dar lucrurile s-au complicat.

Am luat o bacterie din spital care mi-a afectat colonul, iar de aici au plecat toate necazurile. Am ajuns la un moment dat să fiu umflat ca un balon, deoarece stomacul meu nu mai funcționa normal și întreg sistemul digestiv era afectat și medicii au decis să îmi facă o gaură în stomac pentru eliminare.

Am sperat mereu că acest coșmar se va sfârși și că pot deveni din nou un om normal, dar totul devenea din ce în ce mai rău. Din cauza gastroparezei intestinale a stomacului de care sufăr, nu mă mai pot alimenta pe cale normală.

Timp de 4 ani nu am mâncat nimic și nu am băut nici măcar o picătură de apă. Mă trezeam dimineața și mă întrebam cum de mai trăiesc. Nu știu nici acum cum am rezistat și încă rezist. Doar Dumnezeu mă ține în viață, pentru că altfel nu îmi explic cum poate un om să trăiască patru ani fără apă și mâncare, doar cu o pastilă”, a dezvăluit ieșeanul.

„Aș mânca pizza, aș mânca foarte multe, dar știu că îmi fac rău și doar așa rezist să nu mănânc”

Bărbatul a explicat că a reușit să bea prima gură de apă, după ce a suferit o intervenție chirurgicală, în Franța, în 2016 și mărturisește că deși este un mare pofticios, nu poate să mănânce ce dorește.

„Viața mea se complica din ce în ce mai tare, iar starea mea de sănătate care se agravase nu dădea semne că îmi revin. Cinci ani mai târziu am mers la un spital din București, iar medicii de acolo se întrebau cum de am trăit până atunci. Au făcut cruce când m-au văzut.

În același an, în 2016, cu ajutorul unui medic, am plecat la un spital din Franța, unde am stat aproximativ două luni. Am suferit o nouă operație pentru funcționarea stomacului, care, din fericire, a fost un succes și, mulțumită acestei intervenții, am reușit să beau prima gură de apă după atâta timp.

În continuare nu pot mânca și nu pot bea apă ca un om normal, doar în cantități foarte mici, cât să trăiesc. Mă întreb zilnic cum de mai trăiesc, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare dimineață în care deschid ochii.

Oricât de greu mi-a fost și oricât mă chinui în fiecare zi, El îmi dă putere și nu m-am gândit niciodată să îmi iau singur viața. Voi lupta în continuare, așa cum o fac de 11 ani. Imaginați-vă cum la 38 de grade stai într-un pat din care nu te poți ridica, cu o sticlă de apă lângă tine din care nu poți bea.

Nu doresc nici celui mai mare dușman să treacă prin ce trec eu. Sunt o persoană foarte pofticioasă și cel mai mult îmi doresc să pot bea câtă apă vreau. Aș mânca pizza, aș mânca foarte multe, dar știu că îmi fac rău și doar așa rezist să nu mănânc. Mi-e foarte greu după ce mănânc”, a spus bărbatul.

„Știu că în țară nu am șanse mari de supraviețuire”