40 de sfaturi ale patriarhului Daniel despre post: „Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii”
Din cuprinsul articolului
40 de sfaturi ale patriarhului Daniel despre post: „Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii”.
La începutul Postului Paștelui, vă prezentăm mai mai multe cuvinte de folos ale Patriarhului Daniel. „Dacă este însoțit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumina între oameni și vas ales al slavei lui Dumnezeu”, spune Preafericirea Sa, conform basilica.ro.
40 de sfaturi ale patriarhului Daniel despre post: „Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii”
Vă oferim o selecție de 30 de citate ale Patriarhului României despre post:
Nu postim pentru a fi văzuţi sau lăudaţi de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
Postul este o dăruire a noastră faţă de Dumnezeu, o ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă şi ca dorinţă de sfinţire a vieţii (cf. Romani 12, 1).
Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm.
Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu.
Cine postește, dar nu se roagă, nu adună lumină spirituală în suflet, ci realizează doar un exercițiu biologic și psihologic, motivat igienic sau estetic.
Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.
Postul adevărat trebuie să fie unit cu smerenia și cu bucuria, spre a fi o lucrare interioară, intimă, sufletească, de comuniune personală a omului cu Dumnezeu Care vede tainic și tăcut sufletul și faptele omului credincios și jertfelnic, rugător și postitor.
Prin post participăm tainic la postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie. Nimeni nu se poate lupta cu duhurile rele și cu patimile întunecate, egoiste, dacă nu a dobândit mai întâi lumina harului divin prin post și rugăciune.
Mai ales în perioada Postului suntem chemați să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi, nu dând vina pe alții pentru păcatele noastre, ci recunoscând și plângând propriiile păcate, judecându-ne pe noi înșine în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne împărtăși de iubirea sfântă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie.
Dacă este însoţit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni şi vas ales al slavei lui Dumnezeu.
Postul reprezintă izvor de râvnă sfântă după Dumnezeu.
Postim pentru că Îl iubim pe Domnul Hristos și dorim să ne hrănim mai mult din cuvântul Evangheliei, din cuvântul Scripturii, din cuvintele pe care le auzim în sfintele slujbe și să întărim rugăciunea noastră, ca să creștem spiritual.
Postul este și semnul dorinței omului credincios de a se elibera de lăcomia după lucruri materiale limitate și trecătoare spre a se uni prin rugăciune mai intensă cu Dumnezeu Cel nelimitat și netrecător.
Postul adevărat are ca scop ridicarea omului deasupra bunurilor materiale sau pământeşti, pentru a primi bunuri spirituale cereşti, pentru a se uni, prin rugăciune şi împărtăşire euharistică mai deasă cu Dumnezeu Cel din ceruri, Izvorul vieţii şi al bucuriei veşnice din Împărăţia cerurilor.
Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii.
Postul susţine rugăciunea omului credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina şi hrana sufletului său.
Postul adevărat produce o schimbare a modului de a fi al omului, o trecere de la lăcomia sau iubirea pătimaşă de cele materiale la iubirea de cele spirituale, pentru a cultiva mai intens rugăciunea sau comuniunea de iubire cu Dumnezeu Cel nematerial, nelimitat şi netrecător.
Inima sau sufletul omului postitor dobândeşte libertatea de-a se îmbogăţi permanent din iubirea infinită şi eternă a lui Dumnezeu.
Omul duhovnicesc, rugător şi postitor, luminat de harul lui Hristos, dobândeşte gândire şi privire duhovnicească, foloseşte cuvinte duhovniceşti şi săvârşeşte fapte duhovniceşti, prin care se aseamănă cu sfinţii lui Dumnezeu.
Postul este o stare spirituală de jertfă sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber și după puterea fiecăruia.
Postul este o lucrare spirituală bineplăcută lui Dumnezeu, când se practică din iubire pentru El.
Dorim să ne hrănim cu iubirea Lui Dumnezeu mai mult decât cu darurile Lui materiale, limitate și trecătoare. De aceea, în timpul postului se diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală. Citim mai des și mai mult Sfânta Scriptură, ne rugăm mai mult, ne spovedim mai des, eliberându-ne de un trecut apăsător, și ne împărtășim mai des.
Postul pacifică patimile egoiste, luminează mintea, sfinţeşte simţirile, schimbă atitudinea şi comportamentul faţă de oameni şi faţă de natură, înţelegându-le pe toate în lumina prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu.
Postul nu trebuie redus la o activitate exterioară, pentru a fi remarcat sau lăudat de oameni, ci trebuie practicat ca pe o faptă plăcută lui Dumnezeu, ca pe o dăruire de sine lui Dumnezeu şi ca detaşare de cele materiale pentru a se îmbogăţi spiritual.
Mai ales în acest post al Paştilor, credincioşii, prin înfrânare de la bucate şi de la păcate, prin rugăciune şi milostenie, răstignesc în ei patimile egoiste şi adună în suflet lumină de Înviere.
Sinceritatea în iubire, smerenie în relaţiile cu semenii, sârguinţă multă pentru bine, duh fierbinte în credinţă, slujire lui Dumnezeu, nu idolilor sau duhurilor rele, nădejde cu bucurie, răbdare în suferinţă, rugăciune stăruitoare, ospitalitate faţă de străini, toate aceste virtuţi sunt roade şi lumini ale înnoirii vieţii din şcoala postului adevărat unit cu rugăciunea şi fapta bună.
Postul, smerenia, rugăciunea şi iertarea pregătesc reconcilierea cu Dumnezeu şi cu oamenii şi sfinţirea vieţii.
Postul este armă de luptă împotriva ispitelor venite de la demoni.
Postul face rugăciunea mai smerită, iar rugăciunea smerită devine cea dintâi hrană a postitorului.
Prin postire noi dobândim prezenţa lucrătoare a lui Dumnezeu în noi ca iubire smerită, apoi o arătăm în jurul nostru prin cuvinte şi fapte, prin atitudine şi stări duhovniceşti, prin toată fiinţa noastră, prin sufletul şi trupul nostru.
Postul este o perioadă de luminare a sufletului şi de împodobire a lui cu prezenţa sfinţitoare a lui Dumnezeu.
Acesta este rostul perioadei de post: lepădarea de cele ale întunericului, curăţirea de păcat care aduce întuneric în viaţa noastră şi luminarea sufletului cu acele arme care ne ajută să respingem ispitele păcatului.
Postul este un discernământ al valorilor spirituale.
Postul se săvârşeşte cu bucurie, nu cu întristare.
Postirea ca dezlipire de lucrurile limitate şi trecătoare şi unire sau alipire a noastră de Dumnezeu cel nelimitat şi netrecător înseamnă începutul libertăţii noastre interioare.
Numai când avem smerenie, pocăinţa, rugăciunea şi postul sunt folositoare.
Postul este o şcoală a libertăţii de a folosi binele.
Postim ca să putem iubi mai mult pe Dumnezeu şi pe semeni.
Postul este timpul nevoinţelor duhovniceşti mai intense pentru a spori comorile din suflet.
Vremea postului unit cu rugăciunea şi fapta bună este o perioadă de răstignire a patimilor egoiste prin asceză sau nevoinţă.