101 ani de existență a Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară ”Cantacuzino”

Din cuprinsul articolului

Vineri, 1 aprilie, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară ”Cantacuzino” celebrează 101 ani de existență.

Institutul a fost înființat la 1 aprilie 1921, prin Înaltul Decret emis de Regele Ferdinand I, sub denumirea de Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”. Înființarea Institutului la acea vreme a deschis calea pentru cercetarea medicală românească.

101 ani de existență a Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară ”Cantacuzino”

Institutul ”Cantacuzino” a devenit treptat unul dintre cele mai importante centre de cercetare în domeniile științelor biomedicale, igienă și epidemiologie, patologie comparată și patologie infecțioasă, biochimie, enzimologie, imunologie, etc.

„Prin produsele și serviciile oferite într-un secol de existență, Institutul „Cantacuzino” a avut ca principal obiectiv grija pentru sănătatea oamenilor. Deși a trecut prin furcile caudine ale schimbărilor, s-au găsit mereu oameni de calitate, cu minți luminate și suflet mare pentru a-i menține calea spre același ideal: Binele aproapelui”, se arată într-un comunicat al Institutului.

De-a lungul timpului, în Institutul ”Cantacuzino” s-au efectuat cercetări în toate domeniile importante ale microbiologiei și științelor conexe, s-au produs vaccinuri și seruri terapeutice. Specialiștii din cadrul Institutului au fost și sunt implicați în activități de sănătate publică, de supraveghere epidemiologică a teritoriului, de documentare și pregătire a personalului medical de specialitate.

Institutul ”Cantacuzino” găzduiește Colecția Națională de Tulpini Microbiene și o serie de colecții de tulpini virale de referință.

Institutul are o serie de colaborări cu institute și universități din țări ca: Franța, Moldova, Germania, Italia, Statele Unite, Marea Britanie, Ungaria, Grecia, Japonia, Rusia, Ucraina, etc.

În 2017, Institutul a fost trecut de la Ministerul Sănătății în subordinea Ministerului Apărării Naționale, sub denumirea de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară ”Cantacuzino”, cu scopul de a-l revigora și a se relua producția de vaccinuri și de alte produse prin care a fost renumit.

Institutul era organizat după modelul Institutului Pasteur din Paris

1 aprilie 1921 – Ion Cantacuzino este confirmat director științific și administrativ al Institutului de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino” de pe lângă Ministerul de Interne (Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar), prin decret regal, semnat de regele Ferdinand I. Institutul era organizat după modelul Institutului Pasteur din Paris.

La acea vreme, finanțarea Institutului se realiza prin vânzarea de produse proprii și prestări de servicii de specialitate, donații instituționale și private și prin vărsarea unei părți din veniturile Loteriei naționale, al cărei inițiator fusese profesorul Ion Cantacuzino.

1924 – construcția clădirii principale, aflată pe un teren atribuit de Primăria Capitalei în Splaiul Independenței, este finalizată. Institutul primește, prin donație, un teren din partea Casei Regale, respectiv a regelui Ferdinand I, pentru înființarea unei ferme pentru animale de producție, experiment și control de produse biologice, care a devenit Stațiunea Băneasa.
1926 – Institutul primește o subvenție guvernamentală importantă pentru construcția unei noi aripi la clădirea principală, destinată producerii de vaccin antituberculos (BCG).
1921-1928 – Institutul se afirmă printr-o activitate prodigioasă, remarcată prin publicarea unor importante studii și descoperiri. Activitățile institutului se amplifică și diversifică într-un trend ascendent remarcabil, conturându-se distinct cele trei funcții definitorii: producție (veniturile realizate fiind între 50% și 75% din buget), cercetare, for metodologic de specialitate. În 1928, institutul livrează opt vaccinuri.
1965 – se înființează Centrele Naționale de Referință al căror rol, pe lângă cel de susținere înalt calificată și de expertiză a serviciilor de microbiologie medicală din țară, sunt o interfață la autoritățile europene și internaționale de sănătate.
2010 – Vaccinurile și imunomodulatorii au fost sistate comercial din cauza imposibilității respectării condițiilor GMP (ghid de bune practici în producție) impuse de normele europene produselor injectabile la om.

Astăzi, 11 laboratoare de profil și 13 specialiști sunt reprezen-tanți naționali (focal point) față de autoritățile Centrului European de Control al Bolilor Transmisibile.

Condițiile tehnologice, absența unui sprijin din partea ministerului tutelar, frecventele schimbări manageriale după anul 2005 (nouă directori în 10 ani!), ca și renunțarea forțată la produsele injectabile au condus la colapsul financiar al Institutului, bazat pe sistemul de autofinanțare.

2017 – conducerea statului român hotărăște ca institutul să fie transferat de la Ministerul Sănătății la Ministerul Apărării Naționale, ca ultimă soluție de salvare a acestuia.

Nu este prima dată când Armata este chemată să intervină în sprijinul societății civile, în domenii de importanță strategică. Prin eforturi deosebite, prin implicarea întregului personal, s-a reușit stoparea declinului institutului și s-a continuat cu dezvoltarea sa în scopul relansării activității de fabricație de produse biologice prin care acesta era renumit.