1 MILION de români au astm, iar mulți nu știu. AFLĂ unde îți poți face teste GRATUIT ca să afli dacă ai boala

Andreea Ciulac

Asmaticii sunt o categorie aparte de bolnavi, care, deși arată întregi, simt că trăiesc cu un handicap. Două femei explică cum e viața cu astm și ce poți face pentru a trăi cât mai normal

Sunt oameni care prețuiesc aerul mai mult decât orice și duc o luptă constantă pentru a-l păstra în plămânii lor. Pentru aceștia, viața arată ca un lung șir de constrângeri: nu calcă niciodată într-o cafenea de fumători, se gândesc de zece ori înainte să-și ia un animal de companie, iar de alergat aleargă doar în vis.
În România, se estimează că sunt nu mai puțin de 1 milion de astmatici.
Olga Ionescu (57 de ani) refuză să se resemneze cu boala. A fost diagnosticată cu astm bronșic acum trei ani, după o perioadă în care alergiile i-au făcut viața un calvar. „Strănutam în continuu, îmi curgea nasul, mă usturau nasul, ochii și chiar în cerul gurii. Practic, eram alergică la orice, aș fi avut nevoie de un glob de sticlă ca să mă protejeze”, glumește femeia, pensionată pe caz de boală.
Dintr-un ghinion a dat într-altul. „Rămăsesem de pe urma unei răceli cu o tuse seacă și eu tot credeam că mai sunt răcită, dar de fapt am aflat că era vorba de astm. Am tot tras de timp până să merg la medic”, se scuză ea.
Tăiește cu aer la tub
În timp, a devenit dependentă de tratamentul pe bază de Prednison, un medicament care scade inflamația la nivelul căilor respiratorii și primul lucru pe care-l face dimineață este să ducă inhalatorul la gură. „Și drumul din dormitor până la bucătărie mă lasă fără suflare, îl port mereu în buzunar”, spune femeia, al cărei vis este să iasă la plimbare împreună cu cele două nepoate de trei și nouă ani. Știe că mai are drum lung până la vindecare, dar crede că fără cele două cure de tratament anuale n-ar fi ajuns nici până aici. „Înainte nu puteam nici să suflu în spirometru (n.r. dispozitiv folosit în testarea bolilor pulmonare). Să sperăm că voi învinge până la urmă lupta cu astmul”, este optimistă pensionara.
Există și cazuri în care astmul vine și pleacă de-a lungul vieții și, chiar dacă simptomele nu sunt prezente, pacienții ar trebui să ia medicația de întreținere. Gisela (27 de ani) din București a învățat că astmul nu trebuie ingnorat nici atunci când dă semne că s-a stins.
Răceli dese și tuse nocturnă
Crede că a căpătat boala după ce a ieșit desculță în fața casei, în plină iarnă, prin zăpada care-i trecea de genunchi. „De-atunci am început să răcesc din ce în ce mai des și abia prin clasa a VI-a au descoperit ai mei că am astm”, povestește tânăra.
Toată adolescența a tânjit după somn, crizele de astm declanșându-se de regulă în toiul nopții, atât de puternice, încât trezea toată casa. „Mama, săraca, se speria foarte tare. Tușeam în continuu și simțeam că mă sufoc”, își amintește Gisela, pentru care vindecarea a venit din adâncul pământului. Medicul de familie de la acea vreme i-a recomandat să meargă la salinele de la Slănic Moldova, unde aerul are calități terapeutice. “Aerosolii din salină mi-au potolit crizele timp de câțiva ani”, spune tânăra.
În 2009 însă, simptomele din copilărie au revenit, pe fondul stresului de la serviciu, un al factor declanșator. „De data asta, am luat tratament: dimineața și seara, câte un puf din inhalator”, spune femeia. Astăzi, se mândrește că duce o viață normală. Urcă fără probleme scările, cară pungile de la piață și singurele dăți când are nevoie de inhalator sunt drumețiile solicitante pe munte.

Lumea din jur, o capcană
Simptomele astmului includ tuse în timpul nopții, respirație șuierătoare și senzația de durere în piept la efort sau contactul cu aerul rece. Persoanele cu astm sunt extrem de sensibile la o serie întreagă de factori precum polenul, fumul de țigară, blana animalelor, praf, mucegai, gândacii de bucătărie sau chiar anumite medicamente antiinflamatorii (aspirină, ibuprofen etc). Și alimentele le pot declanșa o criză. Ar trebui să consume cu atenție ouăle, nucile, soia, carnea de pește etc.
când poate ucide

Una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice din lume, astmul poate pune viața în pericol. Anual, 1 din 250 de decese la nivel mondial se datorează astmului bronșic. Cauzele sunt, de regulă, sub-dozarea tratamentului medicamentos pe termen lung și întârzierea pacienților de a ajunge la spital în timpul crizelor astmatice severe. Peste 300 de milioane de oameni suferă în prezent de astm bronșic în lume, iar numărul lor va crește galopant în următorii ani, spun medicii, care se chinuie să-i învețe pe oameni că tratamentul poate face diferența dintre viață și moarte.

Poți face sport dacă ai astm
Astmul nu înseamnă neapărat o condamnare la sedentarism. Cartea Recordurilor abundă în exemple de sportivi care au făcut performanță chiar dacă medicii le puseseră diagnosticul de astm bronșic. Jackie Joyner-Kersee, triplă campioană mondială la atletism, Amy Van Dyken, multicampioana olimpică la înot care în copilărie nu putea nici să urce treptele casei fără să-și piardă răsuflarea sau Jerome Bettis, fundaș în campionatul de fotbal american care a jucat 13 sezoane în prima ligă alergând pe teren cu inhalatorul în buzunar, sunt exemple de oameni care au învățat să-și gestioneze crizele de astm și să-și urmeze cu succes pasiunea pentru sport.

Aflați dacă aveți o boală de plămâni!

În apropierea Zilei Astmului, pe 7 mai, specialiștii Societății Române de Pneumologie au demarat o campanie de conștientizare a efectelor astmului, iar peste 150 de spitale și policlinici din toată țara li s-au alăturat oferind testări gratuite. Lista completă a centrelor implicate în campanie este disponibilă

http://www.invingeastmul.ro/localizaremedic.htm.
Dr. Florin Mihăltan, președintele Societății Române de Pneumologie,  ține să amintească că această campanie se desfășoară deja de patru ani. „Estimările noastre sunt că în România există aproximativ un milion de pacienți cu o formă de astm. Acest lucru ne-a făcut să ne deschidem față de pacienți, să le oferim accesul la spirometre, care sunt destul de puține în toată țara”, ne-a declarat medicul pneumolog.
Sunt așteptați în spitale trei categorii de persoane: cei care nu știu că au astm, cei care vor să-și controleze evoluția bolii, dar și oamenii care pur și simplu sunt interesați să afle «vârsta» plămânilor lor.