​ Cum putem identifica acasă alunitele cu potențial cancerigen

Alunițe periculoase. Monitorizarea alunitelor (nevi) este in primul rand o sarcina personala, deoarece fiecare dintre noi isi cunoaste cel mai bine propriul corp si este primul care poate observa orice schimbare aparuta.

Astfel, in plus fata de a limita expunerea la soare si folosirea produselor de protectie solara, o buna informare cu privire la caracteristicile alunitelor periculoase, precum si monitorizarea lor periodica acasa pot ajuta la identificarea in timp util a nevilor cu potential cancerigen, atunci cand ar putea fi tratati prin simpla excizie. In cazul in care identificam semnale de alarma, este necesar sa ne adresam medicului dermatolog, singurul in masura sa faca recomandari de monitorizare sau tratament dupa caz, spune doctor Laurentiu Vladau, specialist in Dermatologie si Venerologie.

Nevii sunt leziuni frecvente la nivelul pielii, observate adesea sub forma unor pete sau excrescente de cele mai multe ori brun-maronii dar si rosii sau de culoarea pielii, care sunt cauzate de grupari de celule denumite melanocite. Alunitele sunt fie mostenite din nastere, fie apar in timpul copilariei si adolescentei, cei mai multi oameni avand intre 10 si 45 de alunite, dintre care aproape toate isi fac aparitia inainte de varsta de 40 de ani. Unele alunite pot disparea pe masura ce inaintam varsta.

„Cele mai multe alunite sunt inofensive. In unele cazuri mai rare ele devin canceroase, astfel incat monitorizarea lor si a altor zone pigmentate reprezinta un pas important in detectarea cancerului de piele, in special melanomul, o forma agresiva care se poate raspandi in sange si alte organe daca nu este tratat timpuriu”, explica dr. Laurentiu Vladau.

Sfaturi pentru monitorizarea alunitelor acasa

1. In primul rand, trebuie sa stabilim terenul, adica sa localizam si sa numaram alunitele. Cel mai bine este sa documentam aceste date in agenda personala.
2. Alunitele din zonele expuse, evidente, nu pun in general probleme, insa, trebuie sa ne asiguram ca examinam si zonele ascunse sau care nu ne sar in ochi zi de zi.
3. Trebuie acordata o atentie sporita la talpi si intre degetele de la picioare si zonele private. Pentru cele din urma putem folosi o oglinda de mana pentru a identifica leziunile. „Chiar daca pentru unele persoane poate suna ciudat, ar fi bine sa incerce sa raspunda la urmatoarele intrebari: De cate ori si-au examinat zona genitala cu atentie, inclusiv zona perineala? De cate ori un medic a examinat aceste zone? Daca ar avea o alunita in aceste zone, cat timp ar lua sa isi dea seama ca se schimba? Ar fi prea tarziu? Fiecare dintre noi ar trebui sa reflecte la aceste intrebari”, recomanda dr. Vladau.
4. Rugati o persoana apropiata sa va examineze spatele sau incercati sa o faceti in oglinda.
5. Faceti poze ale regiunilor cu alunite, de ansamblu si apropiere. Salvati imaginile intr-un director cu parola pentru a va asigura intimitatea. La 3 sau 6 luni repetati procedura si comparati imaginile. Stergeti al doilea set de poze daca nu sunt modificari sau salvati daca sunt alunite noi sau modificate.

Monitorizarea alunitelor la dermatolog

Este ideal si recomandat ca alunitele atipice, care isi modifica forma sau asupra carora avem dubii sa fie examinate de dermatolog. In cazul in care exista multe alunite, dificil de monitorizat, care au nevoie de o urmarire foarte atenta si minutioasa, solutia ideala este cartografierea alunitelor sau “molemapping”, o procedura care trebuie realizata de specialistul dermatolog.

Acesta va examina complet pielea si istoricul pacientului, pentru a stabili riscul de a dezvolta alunite atipice sau melanom. Va urma o examinare generala dermatoscopica a alunitelor cu ajutorul dermatoscopului, un microscop portabil care permite vizualizarea structurii profunde a nevilor.

„Pasii urmatori implica folosirea unei platforme speciale de Video Dermatoscopie care conecteaza digital o camera foto, videodermatoscopul si computerul prin intermediul unui software performant. Sunt fotografiate astfel segmentele corpului in care sunt prezente alunite, iar in etapa urmatoare, pe baza fotografiilor efectuate, sunt pozate alunitele identificate pe “harta” in detaliu.Urmatorul pas impune efectuarea pozelor dermatoscopice si corelarea lor cu harta segmentelor corpului si cu pozele de detaliu ale alunitelor”,adauga medicul.

Toate imaginile sunt apoi salvate, iar pacientul va primi o harta completa cu alunitele, inclusiv imaginile individuale, de detaliu si dermatoscopice, utile pentru monitorizare personala sau la dermatolog in viitor. In felul acesta avem o idee clara asupra alunitelor si monitorizarea va fi mult mai facila.

Reevaluarea alunitelor este recomandata la un interval de 6-12 luni. Cartografierea permite compararea prin suprapunere sau alaturare a imaginilor dermatoscopice a alunitelor in momente diferite, modalitate prin care sunt observate detalii suprinzatoare pe care dermatologul le interpreteaza si le poate explica pacientului.