Declaraţia actorului Michael Douglas că a făcut cancer la gât din cauza sexului oral a redeschis discuţia despre infecţiile transmisibile sexual şi cât de periculoase sunt acestea.
Actorul a fost diagnosticat cu acest tip de cancer în 2010 după ce timp de câteva luni a resimțit dureri în zona gâtului. Medicii i-au prescris antibiotice pentru că nu i-au descoperit cancerul de prima dată. Actorul a vizitat un specialist din Montreal care i-a depistat boala.
„Nu vreau să fiu prea explicit, dar acest tip de cancer este provocat de virusul HPV, care poate fi contactat în timpul sexului oral”, a spus Douglas. „Da, există o boală cu transmitere sexuală ce cauzează cancerul”, a adăugat acesta.
Cancerul oral este un subtip al cancerului capului şi gâtului şi se poate dezvolta în orice zonă a cavităţii orale sau orofaringiene. Cel mai des cancerul oral debutează la nivelul limbii sau a planşeului bucal. Aproape toate cazurile de cancer oral sunt caracterizate prin apariţia de celule plate (celule scuamoase) care acoperă suprafeţele limbii, gurii şi a buzelor. Aceste tipuri de cancere sunt denumite carcinoame cu celule scuamoase.
Între 15% si 25% din cazurile de cancer de gât sunt cauzate de o boală cu transmitere sexuală, mai exact, de infecţia cu anumite tulpini ale papilomavirusului uman, arată statisticile realizate în ultimii 30 de ani.
„Cum virusul HPV este transmis prin contactul direct al pielii în timpul actului sexual, la fel se răspândeşte şi în cazul sexului oral”, explica dr. Mark D. DeLacure, şeful secţiei de Oncologie de la New York University School of Medicine.
„Virusul HPV se dezvoltă cel mai bine în ţesuturile moi, foarte fine, iar zonele genitale, gura şi gâtul sunt gazdele ideale” a adăugat dr. DeLacure.
Dacă iei virusul HVP făcând sex oral, e foarte probabil să nu ţi se întâmple totuşi nimic. Nu prezinţi simptome, iar organismul tău va fi capabil să contracareze virusul.
Problema e că unele tulpini ale virusului HPV sunt foarte rezistente şi nu părăsesc corpul, ba mai mult, facilitează formarea de celule maligne. Dacă se întâmplă asta, e posibil să observi o durere persistentă pe una dintre păţtile gâtului sau să îţi fie greu să înghiţi – unul dintre primele semne ale apariţiei cancerului, cu mai mulţi ani înainte.
Simptome
Simptomele comune ale cancerului oral includ:
– leziuni sau pete de culoare albicioasă, roşie sau un amestec între culoarea albă şi roşie localizate în interiorul gurii sau pe buze
– pete albe care devin maligne – petele mixte de culoare albă şi roşie în cazul cărora există şanse mai mari de a deveni maligne, decât în cazul petelor de culoare albă
– pete de culoare roşie intensă, netede care de multe ori devin maligne
– leziune sau inflamaţie localizată pe buză sau în gură care nu se vindecă
– sângerare la nivelul cavităţii bucale
– căderea dinţilor
– dificultate sau dureri la înghiţire
– disconfort în purtarea protezelor dentare
– prezenţa unui nodul în zona gâtului
– durere de ureche.
Multe dintre aceste simptome nu semnifică, neapărat, prezenţa cancerului. O infecţie a cavităţii orale sau alte cauze pot provoca aceleaşi manifestări.
Diagnostic
Dacă o persoană are simptome care ar putea sugera prezenţa cancerului oral medicul dentist sau de familie va examina cavitatea orală şi gâtul pentru a observa dacă există pete albe, roşii, umflături, depuneri, noduli, inflamaţii sau alte probleme.
Consultul se va face la nivelul planşeului bucal, al palatului, gingiilor, limbii (inclusiv părţile laterale şi partea inferioara ale acesteia), interiorul gâtului şi obrajilor. Se vor palpa şi gangilonii limfatici din zona gâtului. În cazul în care se descoperă o zonă anormală, se va preleva un mic eşantion de ţesut.
Recoltarea ţesutului pentru a se depista dacă acesta conţine sau nu celule canceroase poartă denumirea de biopsie. Biopsia se poate face cu anestezie locală sau totală.
Biopsia este o modalitate sigură de diagnostic prin care se poate stabili dacă zona anormală este sau nu canceroasă.
Tratamentul cancerului oral
În cazul in care biopsia confirmă prezenţa cancerului, următorul pas va fi depistarea stadiului de evoluţie al cancerului pentru a se recomanda cel mai bun plan de tratament. Acest lucru se poate stabili în funcţie de dimensiunea tumorii şi de gradul de răspândire al cancerului în alte părţi ale corpului. În acest scop se vor face diverse analize de laborator, iar uneori poate fi necesară endoscopia.
În cele mai multe cazuri se impune intervenţia chirurgicală, urmată de radioterapie şi chimioterapie.
