Persoanele credincioase şi cele care au o latură spirituală mai dezvoltată au secţiuni „mai groase” de ţesut cerebral faţă de celelalte, iar cercetătorii de la Universitatea Columbia consideră că acest lucru ar putea fi motivul pentru care sunt ferite de riscul depresiei.
În timp ce studiul sugerează o asociere între grosimea ţesutului cerebral şi spiritualitate, nu se poate spune că aceste secţiuni mai groase de ţesut cerebral îi fac pe oameni să fie religioşi sau spirituali, arată oamenii de ştiinţă.
S-ar putea sugera, totuşi, că faptul de a fi religios poate îmbunătăţi rezistenţa creierului în faţa depresiei într-un mod fizic, mai spun oamenii de ştiinţă.
„Convingerile şi stările noastre de spirit sunt reflectate în creier şi, cu ajutorul unor tehnici imagistice, putem începe să vedem acest lucru”, a declarat Myrna Weissman, profesor de psihiatrie şi epidemiologie la Universitatea Columbia, unul dintre autorii studiului. „Creierul este un organ extraordinar. Nu doar controlează, dar este controlat de stările noastre de spirit”, a mai spus Weissman.
Anterior, cercetătorii au descoperit că oamenii care spun că sunt religioşi sau spirituali prezintă un risc mai scăzut de a dezvolta depresie.
De asemenea, cercetătorii de la Universitatea Columbia au descoperit că persoanele cu un risc crescut de depresie au cortexul mai subţire în comparaţie cu cei cu un risc scăzut de a dezvolta această tulburare.
Pentru acest studiu, cercetătorii au intervievat un număr de 103 adulţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 54 de ani, privind importanţa religiei şi spiritualităţii şi frecvenţa cu care au participat la servicii religioase în ultimii cinci ani.
Totodată, oamenii de ştiinţă au scanat creierul participanţilor, pentru a vedea cât de gros este cortexul lor.
Toţi participanţii au fost copii sau nepoţi ai unor persoane care au participat la un studiu anterior despre depresie.
În unele cazuri, exista o istorie familială în ceea ce priveşte depresia, aşa că despre aceştia s-a crezut că riscul de a dezvolta această tulburare este mai mare. Alţii, fără istorie familială, au servit ca grup de comparaţie.
Cercetătorii au descoperit că importanţa religiei sau spiritualităţii pentru un individ – dar nu mersul la biserică – este asociată cu un cortex mai gros.
